Eufrosina and Sugar!!!

Dimineața devreme, Eufrosina se trezi și își aduse aminte că azi are o nuntă. Era planificator de nuntă, maestrul de ceremonii sau cea care organizează nunta. Știa că trebuie să iasă perfect, altfel nu și-ar fi primit recompensa pe măsură. Viitorii miri au vrut o nuntă de neuitat, pentru că este normal, te căsătorești o data în viață și ea trebuie să fie perfectă! Își adusese aminte cum a fost abordată cu câteva săptămânii în urmă. Era la o altă nuntă și dintr-o vorbă în alta s-a întâlnit cu o fostă colegă de facultate. Vorbea de logodnicul ei. cât de mult îi place și cum a făcut-o fericită când a cerut-o în genunchi. Eufrosina își spunea (nimeni nu poate să facă fericită o femeie, mai mult de un an!). Dintr-una în alta, povestea că și-ar dori o nunta într-un loc frumos, liniștit, plin de pini, un loc care să-și aducă aminte toată viața. Undeva în Italia. Dar dragă, spunea Eufrosina, eu sunt consilier de nuntă. Am propria mea firma, Salon du Mariage și organizez nunți. La bine și la rău! Ce poate să fie mai rău de atât, își spunea Eufrosina. Nu toate nunțile obișnuite ajung să fie de nota 10, mai zicea ea către colega ei.

Unde în Italia?, am continuat eu, iar colega ei răspunzându-i, undeva în Toscana. A, Florența! La vita e bella!

Nu, nu Florența. Undeva la țară, într-un loc unde nu există asfalt și agitația orașelor, mai adăugase colega mea.

Eufrosina își aduse aminte că avea o locație perfectă. Într-un sat din Toscana, o casă (care o folosea destul de puțin ca locație de nuntă) care avea o piscina în aer liber, iar curtea interioară era uriașă. Grădina era înconjurată de levănțică. Putea să încapă oricând și 500 de persoane.

Dar știu o locație pentru tine, spuse Eufrosina. Vai, spunea colega ei, nu îmi vine să cred. Poți să vii oricând dorești, spuse Eufrosina.

După ce sa trezit la realitatea zilei, Eufrosina a început să se îmbrace. Și-a luat o rochie frumoasă, și-a pus o jartieră de dantelă pe piciorul drept(aveam un fix cu asta!, pentru noroc) și și-a luat pantofii Cenușăresei. Azi trebuia să fie în forma vieții. A mers în bucătărie să vadă dacă bucătarii și-au făcut treaba. A văzut tortul miresei, plin de frișcă cu multe fructe și în mijlocul lui, sus, doi oameni îmbrăcați de nuntă și care țin în mână, buchetul miresei. Acesta trebuie să fie main event-ul, își spuse Eufrosina. Din nou își adusese aminte de ziua în care venise colega ei, împreună cu viitorul soț, să vorbească despre organizarea nunții lor.

Deci, cei ați vrea la nunta voastră, am întrebat-o eu pe cei doi.

Ne dorim să avem un spațiu frumos amenajat. Cu locuri unde invitații să se așeze, după dans, cu foișoare pline de verdeață, cu mici fântânele care să le ofere răcoarea serii; ring de dans în jurul piscinei; loc de joacă pentru copii, în cazul în care invitații se hotărăsc să vină cu cei mici și de care să aibă grijă cel puțin doua persoane; un cocktail-bar unde barmanii să facă spectacol; restaurant nunta cu bucătărie italiană; toaletă specială pentru mireasă; organizarea a doua petreceri-tematice pentru ultima zi de burlăcie pentru ambii; dansul mirilor și celebrul foc de artificii, în care să se aducă tortul mirilor și apoi la finalul artificiilor să se taie împreuna și să se servească din el, de către invitații. Hmm!, îmi ziceam eu, asta da nuntă!

Da, zic eu, cred că se poate aranja. Îmi trebuie o listă a tuturor invitaților care vor veni, cu acte de identitate valabile pentru a putea să se organizeze transportul lor de la aeroport la hotel, care se afla aproape de locația nunții. De acolo se poate merge liniștit, urcând ușor, un deal. Așa era în Toscana. Urci, cobori, urci, asemenea unui roller coaster, le-am mai spus eu.

Oh, Eufrosina! Căsătoria nu e pentru mine, mi-am spus eu într-una în gând. Tu te-ai căsătorit cu job-ul, adică să-i faci pe ceilalți fericiți. Ce-i fericirea? Cât durează? La mine 7 secunde! Atât cât să spun DA, în fața altarului.

Sunetul telefonului mă trezise deja din amintirile legate de ziua respectivă. La telefon era managerul unei trupe de succes. Mi-a confirmat că urma să ajungă într-o ora-doua la locația stabilită. Super!, mi-am zis. Ei nu știau că aveam să le fac această surpriză. Era band-ul care îi plăcea miresei. Totul era secret. Nu trebuia ca ei să afle. Urma să intre în scenă în momentul dansului mirilor. Era perfect. Acum putem cu adevarat, să începem nunta. Timpul se scurgea încet, asemeni unei clepsidre căreia i se scurge nisipul lent.

Gata! Time is money, spune un vechi proverb. Deci, la treabă!

Am plecat din locul acela al aducerii aminte înspre intrarea în grădină. Deja invitații începuseră să vină. Bona sera. Benvenuti in Toscana!, spun eu. Toaletele arătau magnific la invitați, frac-uri, rochii strălucitoare, papioane la bărbați sau cravate, depinde de gusturile lor. Undeva în surdină se auzea muzica unei formații de violoncel și vioare, ce cântau o muzică veselă. Erau 2 fete și 2 băieți. Mesele deja se umpluseră cu diverse sortimente de mâncare italieanească. Într-o zonă special amenajată se vedeau barmanii care își începuseră deja numărul de jonglerii, foc și achool, într-o combinație ciudată. Era o piramidă de pahare și cumva după ce se turnase băutura în ele, parcă luaseră foc într-un miraj de lumini. Ce fain, mi-am zis! Deodata se aude marșul de primire al mirilor. În depărtare mirii dăja se vedeau. Ea îmbrăcată într-o rochie simplă dar fermecătoare, având o coroniță pe cap, făcută din flori. El avea un costum deosebit. Era comandat împreună cu toaleta miresei, de la un designer recunoscut din țară. Drumul spre altar, ce fusese construit lângă piscină, îl pășeau în ritm de aplauze al invitaților. Aveam preotul venit special din țară, împreună cu primarul zonei unde eram pentru a oficializa nunta. Frumos momentul! Fiecare aștepta începerea propriu zisă a petreceri, dar doar după momentul celor doi.

Nu prea am auzit multe din slujba lor. Eram ocupată cu aranjarea scenei, unde urma să cânte band-ul. Deja veniseră și am fost să îi intâmpin. Am conversat cu liderul band-ului și i-am povestit de surpriza pe care urma să o facem. A spus că era pregatit să le ofere invitaților și mai ales mirilor, o surpriză frumoasă.

Am pășit apoi spre cei din jurul scenei care se ocupaseră să ascundă sub o cortină, efectele personale ale band-ului. Nu trebuia să se vadă absolut nimic!

Dupa finalul momentului celor doi miri când fiecare și-au spus un DA hotărât, a început dansul. Deja muzica se schimbase. Era mult mai antrenantă. Printr-un anunț al celor doi nași, aceștia au invitat lânga ringul de dans pe cei doi proaspeți însuraței pentru momentul dansului mirilor.

Fiecare dintre invitați, aveau în mână artificii aprinse și s-au aranjat în așa fel încât să poată privi spre miri și spre scena amenajată.

Încet, muzica ce se auzea în boxe, se oprește și dintr-odată se aude notele unei piese cântată de un band pe care cei doi miri îl știau, dar … ce să vezi. Cortina cade și … surpriza serii se dezvăluie într-un uriaș foc de artificii împreună cu Maroon 5 cântând live piesa, Sugar. Oh my God! This is unbelievable! You’re jocking! Acestea erau cuvintele tuturor de pe fețe. Miri erau copleșiți. Nu le venea să creadă. Hey, this your surprise!

Your sugar
Yes, please
Won't you come and put it down on me?
I'm right here, 'cause I need
Little love, a little sympathy
Yeah, you show me good loving
Make it alright
Need a little sweetness in my life
Your sugar
Yes, please
Won't you come and put it down on me?

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.